Wednesday, September 10, 2008

Revelion memorabil II

Pe perioada curateniei evident ca am dormit in camera primitoare, lasand camera cu baba (matusa stafie) in intuneric. Stiam ca nu vom incapea toti in camera calduroasa si ne faceam deja planuri pe cine condamnam sa doarma cu baba, pentru ca "noi am fost la curatenie, dormim in camera asta, numai noi stim cat am muncit aici", evident ca nu a fost asa, eu, Sfoara si Cretu' am dormit cu baba, eu doar in prima seara pentru ca am furat locul altcuiva, dar sa continuam, ve-ti afla la momentul potrivit ce si cum.

In postul precedent am facut o descriere a casei, doua camere, un hol si o bucatarie ... ce lipseste aici? ... buda ... nu aveam buda de nici un fel, asa ca trebuia sa facem si o buda (patru oraseni care nu ai pus mana niciodata pe un instrument de sapat si nu au batut niciodata un cui care sa uneasca doua lemne, s-au apucat sa faca o buda). Am sapat cu randul si cand am obosit ne alesesem cu o groapa in spatele casei de cca 50cm/50cm si adancime de .... hai sa zicem 40 cm (desi nu cred ca era chiar asa de "adanca"). "Hai frate ca pentru cateva zile cat stam aici nu trebuie mai mare" ne-am zis si am trecut la pasul urmator. O groapa nu e buda, trebuie sa o imprejmuim cu ceva si poate sa punem si un acoperis ... usor de zis dar de unde scanduri, cuie ... hai ca de ciocan improvizam noi ceva. Am gasit in pod doua bucati de gard de lemn cu stinghiile apropiate ... si ... o usa veche cu tot cu tocul ei ... buuuuun hai ca e usor, avem deja 2 pereti ai WC-ului si usa cu tot cu toc ... ne mai trebuie un perete ... am cautat dispetati ceva din care sa incropim inca un perete, am gasit cateva lemne zdravene din care am facut podeaua budei, dar pentru ultimul perete nimic ... nici un fel de scandura. Incepusem sa lasam deoparte ideea budei "ce draq, nu avem nevoie, suntem la munte urcam in padure si ne facem nevoile acolo" ... ne uitam unul la altul asteptand ca unul din noi sa aprobe, dar Cretu' nea luminat ... "buda trebuie neaaparat sa aiba patru pereti?" ... da ... asta era solutia ... de ce sa aiba patru pereti cand poate foarte bie sa aiba si trei (2 pereti + usa). Asa ca am pus cele doua bucati de gard in "V", in fata am pus usa, am legat cat am putut de bine cu sfori, carpe, ce am gasit si noi pe acolo si gata buda, nu avea acoperis dar nu aveam noi nevoie de acoperis la buda.

Ne-am mai facut ca taiem ceva lemne de foc, si cu asta gata curatenia. Ne-am indreptat catre casele noastre lasand in urama un peisaj ruginiu superb. Acum ca a venit vorba ... zona e superba, o carare intre doi munti impaduriti ... si vremea a fost frumoasa pentru perioada respectiva, am prins 3 zile senine de sfarsit de toamna.

Am lasat casa sa ne astepte, urmand sa petrecem craciunul in familie si apoi sa revenim cu toata gasca pentru a sarbatori revelionul.


(va urma)

Friday, July 25, 2008

Revelion memorabil

E foarte mult timp de cand nu am mai scris nimic ... si articolul asta sta de ceva timp in drafts. Sunt mai mult de 2 ani de cand il citesc pe Vis Urat, am urmarit concursul/concursurile sale si chiar am avut un imbold sa ma apuc iar de scris ... dar mi-a trecut. Ultimul concurs, "Amintiri din copilarie", mi-a amintit cat de multe prosti, cat de inconstienti am fost toti (si aici ma refer la generatia mea, anul trecut am "serbat" 10 ani de cand am terminat liceul) in ... tinerete.

Revelionul petrecut in Campulung Muscel, intr-un sat de oieri (cate o casa la 150-200 m) merita povestit. Voi povesti acest revelion in 3 parti, 3 posturi ... si ... incerc sa nu ma opresc aici ... voi incerca sa scriu in continuare, cand gasesc putin timp liber.

Nu dau numele protagonistilor, dar ii voi "boteza" pe fiecare cu cate un nume ce cred eu ca ii reprezinta.

In liceu, din prima secunda in care am intrat in sala de clasa (clasa a 9-a, prima mea zi de licean ... la cca 2 saptamani dupa inceperea anului scolar) sa creat o bisericuta din 4 insi ... cei 4 muschetari ... de ce ? ... pentru ca ne cunosteam din generala ... cu unul din ei, "Doctorul", am fost colegi din clasa a 1-a. In ultimul trimestru al clasei a 10-a, al 5-lea membru al sa atasat celor 4. De acum inainte voi face referire la el sub numele de "Vedeta".

(history over, fun part begins)

Cei 4 + 1 & Friends, s-au hotarat sa faca revelionul impreuna ... dar unde? ... in nici un caz orasul natal ... probema era ca nici bani pentru plecat prin muntii nu aveam ... in momentul respectiv, mult prea tacutul si inganduratul "Doctorul" isi face vocea auzita:

- Putem merge la mine la tara ... pauza, in care toate privirile erau indreptate spre el, flamande dupa mai multe informatii

- Problema e ca de aproape 2 ani nu a mai fost nimeni pe acolo ... nu stiu cum arata acum casa aia (tine-ti minte aceste cuvinte :D)

- NU E NICI O PROBLEMA (am strigat in cor, aproape urland) ... mergem noi cu 2 saptamani inainte, sa vedem cum arata, facem putina curatenie ... stai linistit, pregatim noi casa pentru revelion. Unde ziceai ca e? Pe langa Campulung Muscel? ... e departe de oras?

- nu e departe, daca luam autobuzul din Campulung in 5 minute ajungem.

Nerabdatori fiind sa vedem "casa de la tara", nu am mai putut astepta pana in Decembrie, am plecat la curatenie, 4 insi (cei 4 muschetari) ... eu, Doctoru', Cretu' si Sfoara. Am urcat in tren veseli, dupa multe ore de mers alaturi de un prieten vechi, bidonul de 10 l de vin alb "de la tata", am coborat din tren mult mai veseli si abea am prins autobuzul (apropo ... a facut mult mai mult de 5 minute) catre satul de oieri (nu mai tin minte cum se numea, ceva cu "B", un nume scurt si ciudat). Autobuzul ne-a lasat la "poalele" satului, pentru ca nu se putea ajunge cu masina sus. De fapt, satul e format dintr-o poteca lunga ce impartea doi munti, aveam in stanga un parau si munte si in dreapta ... cate o casa din cand in cand ... si ... munte. Tot urcand noi, am inceput sa ne uitam la casutele/vilele ce apareau in fata noastra si dispareau in ceata in spatele nostru (da. ceata, mergeam prin nori, sau mai bine zis eram deasupra lor) ... "ciobani" ... ok ciobani, dar ciobani cu bani ... Incepusem deja sa ne gandim in ce frumusete de vila vom petrece revelionul. Visele ne-au fost intrerupte de cuvintele:

- Asta e casa ...

- Care? ... am intrebat noi nedumeriti, eram in fata unui gard de nuiele pe jumatate daramat, buruienile crescute in curte depaseau cu mult inaltimea noastra, chiar si inaltimea lui Sfoara, care era dublu cat noi.

- Asta ... a repetat Doctoru' indicand-o cu aratatorul.

- Lilieci ii lipseste ... a spus Sfoara ... moment in care am izbugnit intr-un hohot de "ras trist".

Nu cred ca voi reusi sa descriu imaginea acelei "case", vazute de 2 ochi obositi de drum si vin .... si .... ceata ... parca am zis ca era ceata ... dar am sa incerc.

"Casa" avea structura casutelor ce le desenam in gradinita, un dreptunghi ce incadra 2 patratele ce reprezentau geamurile, o usa pe mijloc si un triunghi ca acoperis ... bun ... acum, trebuie sa "deformam" imaginea de casuta draguta, in ceea ce era de fapt acolo. casa era foarte lata si joasa, dar avea un acoperis extrem de inalt ... si ascutit ... podul casei avea o "aerisire" ce semana izbitor cu o clopotnita. Casa era construita din caramida, netencuita, nevopsita, acoperita aproape in totalitate de o planta agatatoare, asemanatoare cu vita de vie, uscata. Bun, acum priviti asta peste un gard de nuiele aproape daramat, peste o curte plina de buruieni inalte ... pe ceata.

Stiu ... nu poate fi adevarat ... dar este ... si am reusit in 3 zile sa o facem sa arate a casa decenta ... cel putin in interior, de afara tot "casa bantuita" inspira, poate putin mai ingrijita. Inauntru arata destul de decent, 2 camere foarte mari, hol, bucatarie ... doar o camera era incalzita si putea fi locuita. Cat despre a doua camera ... aveam mai multe sanse sa ne incalzim afara, in zapada, o camera incredibil de rece. Cand am incercat sa o incalzim (cu 2 radiatoare) parca si mai rece si neprimitoare devanea. De aici sa nascut povestea cu "Fantoma Matusi", matusa ce (in imaginatia noastra) ar fi murit de frig in acea camera, in timp ce sotul ei plecat initial dupa lemne de foc se "incalzea" cu alta femeie, "matusa" ce nu a parasit in totalitate camera si a ramas sub forma de stafie/spirit/fantoma in camera, inca asteptandu-si sotul sa vina sa o incalzeasca.


(va urma)

Tuesday, October 2, 2007

Absent nemotivat

Datorita unor .... "oameni" ... accesul al blogger.com mi-a fost restrictionat ... am mai incercat sa scriu de acasa, dar ... incet incet am renuntat sa mai scriu pe blog. Am facut o incercare de a-mi transfera blogul pe wordpress ... dar am renuntat la idee cand am vazut ca nu imi pot customiza aspectul blogului asa cum vreau (sau nu am descoperit cum) ... fara sa imi fac nus ce abonament, adica ... SA DAU BANI SA SCRIU PE BLOG ???
Datorita lui zoso, completand chestionarul din postul asta, mi-am adus aminte ca am si eu un blog cand am fost "rugat" (cu steluta ... adica obligatoriu) sa mentionez ce bloguri administrez. Surpriza, blogger.com acum imi este accesibil, sa vedem cat.

Voi incerca sa "imi aduc aminte ca am blog" mai des, poate reusesc sa imi revin (nici eu nu stiu ce trebuie sa inteleg prin "revin" ... pentru ca nici pe vremuri nu treceam foarte multe lucruri pe blog).

Monday, July 2, 2007

Precizare

Sunt o persoana ce traieste clipa .... ce vreau sa spun prin asta ... nu imi fac planuri, nu imi place ca altcineva sa imi organizeze timpul pentru mine, asta pentru ca ma simt condus, manipulat, controlat, daca am chef sa fac ceva .... fac in momentul respectiv, nu imi spune "peste tzshpe zile mergem in nusce loc sa facem chestia aia" ... pentru ca e foarte posibil sa nu pot sau sa vreau sa fac ce am "planificat" .... Intodeauna cand, sa zicem ca, imi planific ceva, folosesc "e posibil sa", "incerc sa", atunci cand folosesc cuvinte ca "sigur" inseamna ca respectiva actiune, persoana inseamna mult pentru mine ... in orice caz, spun ca fac ceva cu certitudine foarte rar pentru ca oricand poate aparea o ocazie ce mi se pare mai atractiva decat planurile pe care le-am facut acum nus cat timp. Sa zicem ca am zis ca "poate" fac ceva .... daca nu dau un telefon, mesaj, sau nus ce alta forma de a informa, prin care sa anunt sau sa intreb "mai facem chestia aia?" cu o ora, doua ... in sfarsit ... in timp util pentru actiunea respectiva, nu ma mai astepta pentru ca sigur nu pot sau nu mai am chef (a se traduce "starea necesara si suficienta pentru a efectua o anumita actiune", cautati in DEX daca nu sunteti multumiti de definitia mea).


Asa ca ..... NU IMI MAI INCHIDE TELEFONUL IN MIJLOCUL VORBEI ... ca imi ies din "caracter" si incep sa injur singur prin casa. Pana acum NIMENI nu mi-a spus ce sa fac si probabil ca nimeni nu o va face in viitorul apropiat.

REPET .... daca accept sa fac "ceva" ... inseamna ca SI EU VREAU sa fac acel "ceva" ... SAU persoana care imi cere/propune inseamna foarte ... FOARTE mult pentru mine.


(in asta nu intra si munca ... pentru ca acolo sunt platit sa fac ce mi se spune sa fac)

Sunday, June 24, 2007

Sfarsit de saptamana la mare, episod II - Intoarcerea

Am plecat din costinesti pe la ... nu mai tin minte ... cred ca 18-19 ... ne-am hotarat ca la intoarcere sa nu mai mergem pe autostrada ... asta a insemnat un drum prin inima orasului Constanta.
Nici nu am intrat bine in constanta ca a inceput sa ploua ... dar nu oricum ... o ploaie SERIOASA, cu PIATRA o perioada ... priviti urmarile



A se observa ca inca ploua ... la 5 minute ... m-am minunat si eu ... nu am vazut niciodata Constanta inundata ... si totusi nu eram asa aproape de mare ... parca toata marea neagra incerca sa intre pe strazile orasului Constanta ...




Am crezut ca acolo ramanem, ma pregateam sa dau telefon sa spun ca nu mai ajung luni la munca. Am pierdut ceva timp "inotand" prin Constanta, dar am reusit sa trecem.
De aici drumul a decurs fara evenimente, varianta Slobozia-Urziceni a fost o alegere buna ... sa circulat aproape fara probleme. Nu stiu ... poate eram sub influenta unei nostalgi, imi parea rau ca nu pot sa mai stau la mare ... dar am vazut din masina un superb apus de soare, nu am rezistat sa nu fac o poza.


Un mic sfat ... daca NU plecati din Bucuresti, sau nu aveti o masina care sa va permita sa rulati cu MINIM 130 km/h ... nu merita sa alegeti varianta cu "Autostrada Soarelui" ... Poate ... in viitor ... cand va exista o autostrada Ploiesti-Bucuresti.

Sfarsit de saptamana la mare

A trecut ceva timp ... nu am avut posibilitatea sa scriu de la munca ... si timp sa scriu de acasa.
Incep cu .... inceputul.
Am plecat din ploiesti pe la 19:00 (vineri 15.06.2007), am mers via "Autostrada Soarelui", deci un mic calcul ar pune ca am fi ajuns in Costinesti in jur de ora 23, nu? ... NU ... am ajuns pe la 1:30 (stiu sigur ca la 1:52 ne-am cazat, uitat la ceas cand lasat bagaj din mana).
De ce asa tarziu ? ... pai ... oprit la benzinarie ... masina nu vrut pornit fro juma de ora, ajuns autostrada circulat bara la bara (exagerez un pic ... oricum era ceva aglomeratie) ... tot pe autostrada plouat RAU (sau plouat BINE ... ca tot aia se intelege), mers cu 80 km/h ... deci ... o vreme de kko ... ne intrebam ce draq cautam noi la mare.
In sfarsit ... am ajuns la mare, acu .. laudat sofer(ita) care avut tendinta de "parcat" in sant, hai sa nu fiu rau ... a fost doar o data ... si atunci ... EU am fost vinovat ... datorita frumuseti mele (probabil ca nu stiati cat de frumos sunt, cat de bine arat :P) ... soferita a fost furata de peisaj :P.
Ne-am cazat ... lasat saci de haine ... pungi de cosmetice si obiecte de care SIGUR ne puteam lipsi un weekend ... si .... plecat la plimbare prin Costinesti ... in acel moment DEPRIMANT DE PUSTIU ... nu am vazut niciodata Costinestiul atat de MORT ... un oras fantoma ... (aproape) tot era inchis ... 2 terase deschise (DOAR 2) si alea aproape goale ... chiar nu merita sa te asezi la o masa pacolo. Asa ca am luat cate ceva de la un chiosc (culmea ... am gasit deschis) ceva recipiente de sticla ce contineau diferite lichide ce induc starea de bine ... pe care le-am consumat pe terasa casutei unde am fost cazati (DA ... ati citit bine ... am avut terasa ... am fost cazati la o vila/cabana) ... deci ... am baut toata noaptea. Pe la 6 dimineata am incercat sa dormim un pic, nu am reusit ... asa ca pe la 9 dimineata eram pe plaja.
Costinestiul parea ca sa trezit la viata ... nu eram singuri dobitoci de pe plaja ... soarele perfect pentru ars pielea de pe tine ... apa calda si incredibil de curata pentru marea neagra (se puteau vedea pietrele si nisipul printr-o apa destul de adanca. Asa ca am facut o baie si m-am asezat la plaja ... unde ... am adormit instantaneu si m-am trezit, injurand, dupa ceva timp datorita unei usturimi pe spate ... a urmat o noapte de chin, nu am putut dormi sub nici o forma ... usturimi ... frig ... da imi erea frig desi restul lumi nu putea respira de cald ... dar ... asta e o alta poveste.
De aici ... totul a decurs bine ... asta pana la plecare ... despre drumul inapoi in episodul 2.
Am facut ceva poze, facute cu un jaf de telefon (telefonul soferitei .... kiko21 :P) ... pentru ca am fost prea dobitoci sa luam cu noi un aparat foto decent.










Tuesday, June 12, 2007

Incercam marea cu degetu'

Da .... vineri plec la mare, 2 zile, de incercare ... sa vedem ce presteaza costinesti-ul la inceput de sezon estival (pe 15 incepe sezonul estival).

Later Edit:
Am revenit in Ploiesti .... am multe de spus, dar astept ceva poze si clipuri ... deci ... rabdare pana maine seara.
(nu mai pot posta de la munca ... blogger.com a fost trecut in firewall la "bloked" ... si eu nu am parola serverului ... si nu pot sa modific :((( )