Revelion memorabil
E foarte mult timp de cand nu am mai scris nimic ... si articolul asta sta de ceva timp in drafts. Sunt mai mult de 2 ani de cand il citesc pe Vis Urat, am urmarit concursul/concursurile sale si chiar am avut un imbold sa ma apuc iar de scris ... dar mi-a trecut. Ultimul concurs, "Amintiri din copilarie", mi-a amintit cat de multe prosti, cat de inconstienti am fost toti (si aici ma refer la generatia mea, anul trecut am "serbat" 10 ani de cand am terminat liceul) in ... tinerete.
Revelionul petrecut in Campulung Muscel, intr-un sat de oieri (cate o casa la 150-200 m) merita povestit. Voi povesti acest revelion in 3 parti, 3 posturi ... si ... incerc sa nu ma opresc aici ... voi incerca sa scriu in continuare, cand gasesc putin timp liber.
Nu dau numele protagonistilor, dar ii voi "boteza" pe fiecare cu cate un nume ce cred eu ca ii reprezinta.
In liceu, din prima secunda in care am intrat in sala de clasa (clasa a 9-a, prima mea zi de licean ... la cca 2 saptamani dupa inceperea anului scolar) sa creat o bisericuta din 4 insi ... cei 4 muschetari ... de ce ? ... pentru ca ne cunosteam din generala ... cu unul din ei, "Doctorul", am fost colegi din clasa a 1-a. In ultimul trimestru al clasei a 10-a, al 5-lea membru al sa atasat celor 4. De acum inainte voi face referire la el sub numele de "Vedeta".
(history over, fun part begins)
Cei 4 + 1 & Friends, s-au hotarat sa faca revelionul impreuna ... dar unde? ... in nici un caz orasul natal ... probema era ca nici bani pentru plecat prin muntii nu aveam ... in momentul respectiv, mult prea tacutul si inganduratul "Doctorul" isi face vocea auzita:
- Putem merge la mine la tara ... pauza, in care toate privirile erau indreptate spre el, flamande dupa mai multe informatii
- Problema e ca de aproape 2 ani nu a mai fost nimeni pe acolo ... nu stiu cum arata acum casa aia (tine-ti minte aceste cuvinte :D)
- NU E NICI O PROBLEMA (am strigat in cor, aproape urland) ... mergem noi cu 2 saptamani inainte, sa vedem cum arata, facem putina curatenie ... stai linistit, pregatim noi casa pentru revelion. Unde ziceai ca e? Pe langa Campulung Muscel? ... e departe de oras?
- nu e departe, daca luam autobuzul din Campulung in 5 minute ajungem.
Nerabdatori fiind sa vedem "casa de la tara", nu am mai putut astepta pana in Decembrie, am plecat la curatenie, 4 insi (cei 4 muschetari) ... eu, Doctoru', Cretu' si Sfoara. Am urcat in tren veseli, dupa multe ore de mers alaturi de un prieten vechi, bidonul de 10 l de vin alb "de la tata", am coborat din tren mult mai veseli si abea am prins autobuzul (apropo ... a facut mult mai mult de 5 minute) catre satul de oieri (nu mai tin minte cum se numea, ceva cu "B", un nume scurt si ciudat). Autobuzul ne-a lasat la "poalele" satului, pentru ca nu se putea ajunge cu masina sus. De fapt, satul e format dintr-o poteca lunga ce impartea doi munti, aveam in stanga un parau si munte si in dreapta ... cate o casa din cand in cand ... si ... munte. Tot urcand noi, am inceput sa ne uitam la casutele/vilele ce apareau in fata noastra si dispareau in ceata in spatele nostru (da. ceata, mergeam prin nori, sau mai bine zis eram deasupra lor) ... "ciobani" ... ok ciobani, dar ciobani cu bani ... Incepusem deja sa ne gandim in ce frumusete de vila vom petrece revelionul. Visele ne-au fost intrerupte de cuvintele:
- Asta e casa ...
- Care? ... am intrebat noi nedumeriti, eram in fata unui gard de nuiele pe jumatate daramat, buruienile crescute in curte depaseau cu mult inaltimea noastra, chiar si inaltimea lui Sfoara, care era dublu cat noi.
- Asta ... a repetat Doctoru' indicand-o cu aratatorul.
- Lilieci ii lipseste ... a spus Sfoara ... moment in care am izbugnit intr-un hohot de "ras trist".
Nu cred ca voi reusi sa descriu imaginea acelei "case", vazute de 2 ochi obositi de drum si vin .... si .... ceata ... parca am zis ca era ceata ... dar am sa incerc.
"Casa" avea structura casutelor ce le desenam in gradinita, un dreptunghi ce incadra 2 patratele ce reprezentau geamurile, o usa pe mijloc si un triunghi ca acoperis ... bun ... acum, trebuie sa "deformam" imaginea de casuta draguta, in ceea ce era de fapt acolo. casa era foarte lata si joasa, dar avea un acoperis extrem de inalt ... si ascutit ... podul casei avea o "aerisire" ce semana izbitor cu o clopotnita. Casa era construita din caramida, netencuita, nevopsita, acoperita aproape in totalitate de o planta agatatoare, asemanatoare cu vita de vie, uscata. Bun, acum priviti asta peste un gard de nuiele aproape daramat, peste o curte plina de buruieni inalte ... pe ceata.
Stiu ... nu poate fi adevarat ... dar este ... si am reusit in 3 zile sa o facem sa arate a casa decenta ... cel putin in interior, de afara tot "casa bantuita" inspira, poate putin mai ingrijita. Inauntru arata destul de decent, 2 camere foarte mari, hol, bucatarie ... doar o camera era incalzita si putea fi locuita. Cat despre a doua camera ... aveam mai multe sanse sa ne incalzim afara, in zapada, o camera incredibil de rece. Cand am incercat sa o incalzim (cu 2 radiatoare) parca si mai rece si neprimitoare devanea. De aici sa nascut povestea cu "Fantoma Matusi", matusa ce (in imaginatia noastra) ar fi murit de frig in acea camera, in timp ce sotul ei plecat initial dupa lemne de foc se "incalzea" cu alta femeie, "matusa" ce nu a parasit in totalitate camera si a ramas sub forma de stafie/spirit/fantoma in camera, inca asteptandu-si sotul sa vina sa o incalzeasca.
(va urma)
